Teoria sistemelor asincrone, Editura Pământul, Piteşti, 2007/WSEAS, 2007


 

download versiunea română
download versiunea engleză

În Capitolul 1 (Introducere) al monografiei de cercetare se arată că scopul ei este acela de a prezenta versiunea de timp real a switching theory convenţionale, de timp discret, pe care autorul a cunoscut-o prin lucrările lui Grigore Moisil. Autorul arată că anumite concepte prezentate de el au aceleaşi nume, dar cu semnificaţii diferite de cele convenţionale folosite în literatură: termeni ca asincron, inerţie şi întârziere sunt nuanţate prin mai multe definiţii matematice.

Cartea are trei părţi. Prima dintre ele, numită ''Teoria sistemelor asincrone'', începe cu Capitolul 2, în care autorul schiţează începutul unei analize matematice pentru funcţii pseudo-booleene, adică funcţii cu argument real şi valori 0,1: se introduc limite, continuitate, derivate şi diferenţiabilitate.

Pentru restul Părții 1 și 2 reproducem rezumatul în limba engleză al cărții:

''În Capitolul 3 prezentăm o gamă largă de modele, numite pseudo-sisteme și câteva concepte legate de ele (stări inițiale și finale, timp inițial și final și funcții stare finală). Mulțimea cea mai importantă de pseudo-sisteme e dată de așa-numitele sisteme. Ele reprezintă acel caz particular de pseudo-sisteme nevide caracteriazate prin existența valorilor inițiale ale intrărilor și ale stărilor. Sistemele sunt tratate în Capitolul 4 împreună cu câteva noi noțiuni importante în cele ce urmează. În Capitolul 5 se prezintă cazuri particulare de sisteme cărora li se investighează proprietățile. Următorul capitol tratează accesele și transferurile sistemelor. Capitolul 7 prezintă surjectivitatea, controlabilitatea și accesibilitatea, care se compară cu alte versiuni ale acestor concepte existente în literatură. Subiectul Capitolului 8 constă în trei tipuri de stabilitate a sistemelor. Sunt incluse și câteva exemple. În Capitolul 9, după o scurtă prezentare a definițiilor cunoscute ale modului fundamental, se prezintă și se analizează transferurile fundamentale. Apoi, se prezintă modul fundamental utilizând aceste transferuri și se investighează proprietățile lor. Se studiază relațiile dintre modul fundamental și accesibilitate.

Partea 2 e dedicată teoriei întârzierilor. Ea începe cu o introducere în și un studiu al întârzierilor în Capitolul 10. Sunt incluse mai multe tipuri de întârzieri. Cazul particular al întârzierilor inerțiale mărginite este investigat în Capitolul 11, în timp ce Capitolele 12 și 13 tratează întârzierile absolute inerțiale și întârzierile relative inerțiale. Ultimele trei capitole diferă de precedentele în sensul că ele conțin o comparație detaliată a noțiunilor noastre cu cele tradiționale. Sensul și interesul în aplicații a noțiunilor și proprietăților prezentate se comentează cu atenție.''

Partea 3 conține aplicații la circuite particulare. În Capitolul 14 se scriu ecuațiile celor mai uzuale circuite bistabile. Capitolul 15 prezintă câteva aplicații ale circuitelor bistabile, inclusiv modelele Mealy și Moore. Capitolul 16 conține aplicații la teoria întârzierilor.

Cartea are o bibliografie cu 41 de titluri, o foarte scurtă anexă dedicată logicii temporale, o listă a conceptelor utilizate, o anexă cu notațiile folosite și un rezumat în limba engleză.

Cartea e foarte tehnică și e scrisă într-un stil foarte original. Există 330 de teoreme, 122 de definiții și 133 de observații, unele dintre ele foarte lungi; de exemplu, Teorema 232 e formulată pe o pagină și jumătate, în timp ce Observația 81 ocupă trei pagini. În consecință, cea mai mare parte a cărții e tipărită cu caractere italice (chiar și exemplele).

Partea a treia este mai explicită decât precedentele. Totuși, autorul a scăpat o ocazie excelentă ca să compare rezultalele sale cu acelea date de switching theory convențională.

Recenzie a lui Sergiu Rudeanu, Mathscinet

Scopul cărții este acela de a construi o teorie matematică a circuitelor asincrone. Această încercare este justificată prin aceea că unele concepte din ingineria electrică digitală au doar o tratare descriptivă și o înțelegere mai adâncă a fenomenelor cere formalizarea lor matematică într-un cadru unificat. Noțiunile de bază ale acestei teorii sunt acelea de pseudo-sisteme (asincrone) și sisteme (asincrone).

Un pseudo-sistem este o funcție multivocă care asociază unei intrări u:RBm (unde B este algebra Boole binară) o mulțime (vidă sau nevidă) de stări u:RBn, intrările u și stările x având anumite proprietăți. Dacă intrărilor și stărilor li se cere să aibă o limită când t→∞ și mulțimea considerată a stărilor este nevidă, atunci pseudo-sistemul este sistem. Se afirmă că avantajul conceptului de pseudo-sistem aparținând autorului este că el subliniază dualitatea dintre valorile inițiale și cele finale ale stărilor și ale timpului.

Cartea este structurată în trei părți: 1. Teoria sistemelor asincrone (8 capitole), 2. Teoria întârzierilor (4 capitole) și 3. Aplicații (3 capitole).

După introducerea din Capitolul 1 care conține istoria teoriei sistemelor asincrone cu accentul pus pe munca lui Grigore Moisil, Capitolul 2 studiază algebra Boole binară B și proprietățile funcțiilor f:RB și f:RBn. În Capitolul 3 se definesc pseudo-sistemele împreună cu unele noțiuni conexe și acest studiu e continuat pentru sisteme (asincrone) în Capitolul 4, incluzând sistemele duale și inverse, produsele carteziene, legarea în paralel și în serie, intersecția și reuniunea sistemelor. Capitolul 5 prezintă proprietățile generale ale sistemelor cum sunt auto-dualitatea, simetria, invarianța în timp, ca și câteva definiții ale neanticipativității și ale injectivității, cât și comportarea precedentelor operații relativ la aceste proprietăți. Capitolul 6 tratează proprietățile care descriu maniera în care stările unui sistem pot fi accesate și transferate. Capitolul 7 este dedicat conceptelor de surjectivitate, controlabilitate și accesibilitate (reachability), în timp ce stabilitatea este subiectul Capitolului 8. Se analizează liste de diferite definiții, la fel ca și legăturile dintre ele. Capitolul 9 începe cu prezentarea evoluției conceptului de mod fundamental în literatură și apoi acest concept este definit cu ajutorul transferurilor fundamentale. Se dă o teoremă de existență a modului fundamental și se subliniază relația cu unele proprietăți de accesibilitate.

Partea 2, dedicată teoriei întârzierilor, începe în Capitolul 10 cu o trecere în revistă a întârzierilor. În Capitolul 11 autorul adună diferite proprietăți și operații cu întârzieri mărginite. Aceleași liste de proprietăți și operații sunt studiate pentru întârzierile absolut inerțiale în Capitolul 12 și pentru întârzierile relativ inerțiale în Capitolul 13, unde se discută paradoxul inerțial, la fel ca și întârzierile deterministe și Zeno.

Partea 3 conține o serie de aplicații la diferite tipuri de elemente și circuite, în dorința de a sublinia importanța teoriei prezentate. Capitolul 14 tratează ecuațiile bistabilelor ideale și se examinează câteva modele (Mealy, Moore etc.). În Capitolele 15 și 16 se prezintă unele aplcații ale bistabilelor și ale teoriei întârzierilor. Textul conține 121 definiții și 323 teoreme. Multe exemple (109) și observații (133) ilustrează și clarifică diferite aspecte și legături ale teoriei. Cartea se termină cu indexul conceptelor prezentate, lista notațiilor folosite și o listă bibliografică ce conține 41 de referințe.

Recenzie a lui Valeriu Prepeliță, Zentralblatt